Părintele Teofil a fost deja, încă de pe când era în viață, slăvit de Dumnezeu în fața oamenilor; și tot Dumnezeu a îngăduit ca uneori să fie ocărât de unii. Părintele Teofil știa foarte bine acest lucru, și își vedea cu pace de lucrarea pe care o făcea, „în prelungirea mănăstirii”, cum îi plăcea să zică, adică „cu binecuvântarea starețului”, în traducere liberă.
În unul din ultimele lui interviuri – luat în Franța, la Limours (reședința mitropolitului Iosif), în noiembrie 2008 -, și care e publicat parțial, Părintele începe prin...